De ce suferim?

 De ce suferim daca noi nu mai simtim la fel un sentiment ce o data era puternic? Poate ne atasam prea tare de o persoana si n-am mai vrea sa plece de langa noi. Suferinta pe care o simtim cand pierdem pe cineva iubit este dureroasa.. si totusi am mai vrea un motiv sa zambim alaturi de el, dar de ce nu ne lasa inima? Pentru ca inima a suferit multe socuri. E bolnava, plange dupa iubire. Cand suferim n-am mai vrea sa auzim de nimeni si nimic, e ca o bariera ce ne zdrobeste sufletul. De ce este asa chinuit? Pentru ca totusi iubim, cat de putin ar fi, dar iubim. Si totusi mai cautam un motiv ca sa continuam, nu putem lasa totul balta. Suntem orgoliosi cu persoana iubita? Nu avem de ce. Trebuie sa avem curajul sa spunem ceea ce simtim inainte de a fi prea trziu. Speranta moare ultima.
 Iubesti si ti se pare ca totul e perfect,apoi apare o rana de iubire in suflet numita suferinta. Deschidem geamul iar roua diminetii ce ne atinge fata o primim cu lacrimi ale sufletului.
 De ce e atat de greu sa renuntam la tot ce e rau si sa o luam de la capat, zambind ca avem pe cineva vrednic de noi? Oare dispare iubirea asa dintr-o data? Poate ranile consecutive o fac sa dispara, si sa dispara, si inca putin si se duce cu totul. Insa eu cred ca iubirea ce a fost puternica o data, va reveni si va fi mai tare, chiar daca sunt unele perioade de monotonie, dispret si nepasare.
 Iubirea! Lacrimile sufletului dăruite cu fericire maximă.