18 iul. 2014

Ce s-ar întâmpla dacă mâine "Facebook" nu ar mai exista ?

Ne-am întrebat vreodată ce s-ar întâmpla fără "facebook" ? Am devenit atât de dependenţi de acest site încât am fi în stare să dăm orice să îl avem inapoi. Multi dintre noi, ultilizatorii, macar o dată ne-am gândit că "de mâine îmi inchid facebookul si ,gata, nu îl mai activez", iar a doua zi ne plictiseam de moarte şi îl activăm ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Uneori când aflăm că o persoană nu mai foloseşte acest site, noi defapt nici nu am observat. Dacă nu ar mai fi ,n-am mai şti când sunt zilele de naştere sau ştirile ce se distribuie din oraşul nostru.

Este o fază mai veche : am vedea copii cu telefonul în mână întrebând lumea pe stradă dacă le place poza respectivă. Oricum, şi parinţii exagerează dându-le copiilor telefoane de ultimă generaţie incă din clasele mici. Păi copilul ăla ce să înţeleagă? Nu mai iese afară să se joace, se joacă on-line. Îmi amintesc când veneam acasă cu o julitură pe zi, obosită de la întrecerile cu ceilalţi vecini, sau când ploua ne strângeam pe scara blocului cu pături si "Monopoly", ne jucam de-a şcoala şi făceam teste imaginându-ne ca eram profesori.

 "Facebook" este ca un dorg (ce ne dă dependenţă). Fără el am citi mai mult, si nu ar mai exista singormul "k" in loc de "ca" sau pur si simplu "c", am ieşi în natură, ne-am juca mai mult cu animalele etc. Am fi mai atenţi la lucrurile din jurul nostru. Vorbind mai sus de dezactivarea contului, nici nu ne dăm seama când cineva nu mai are acest cont. Nu suntem atenţi. Am observat din greşeală că o amică nu e on-line doar vrând să o întreb ceva şi mi-am dat seama ca nici numarul de telefon nu îl am pentru că nu mi-am făcut griji că nu o gasesc. E bine să ne mai calmăm dupa o discuţie cu alte persoane, sau să ne mai enervăm că alţii o duc mai bine decât noi, sau să fim la curent cu noutăţile din ziua de azi. Îmi plac acele poze facute in bucătărie sau la un restaurant de fiţe cu un fel de mâncare de ţi se "face gura apă", sau pozele gen "swag" cu haine la modă si diferite "stuffuri" care ţi-ar incânta vederea. 

 E rău că nici nu ştii când zboară timpul, că trec ore intregi şi te prind stând la calculator. Când e plictiseala mare..e bun orice. "Facebookul" are şi parţi bune, dar si părţi rele, şi fiecare le vede în felul lui. 

24 mar. 2014

..Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele ?


 De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii celui care se gandeste la mine, ce as vedea? O mare plina de intrebari. De ce oamenii au sentimentul de atasament atat de puternic? Oare iubirea e atunci cand vezi o persoana si cand te apropii din ce in ce mai mult de ea iti bate inima din ce in ce mai tare, iti transpira palmele si incepi sa zambesti fara motiv, neincetat? E o iluzie, cred. Este doar in mintea noastra, e de moment. Nimic nu tine pentru totdeauna, dar alegem sa

ne expunem sentimentele chiar daca acea persoana nu tine la noi. E ciudat cand uneori ma gandesc ceasuri intregi la viitorul meu( desi ar trebui sa irosesc orele acelea in prezent), la un viitor mai bun, la tot ce as putea "iubi".  Cu ce ma voi alege din tot acest timp pierdut?  Tot ce e frumos in viata irosim, tot ce e distractiv pierdem, tot ce gandim uitam, aproape toata ziua ne-o pierdem incercand sa intelegem ce se petrece cu noi.
 Este dragut si dulce acel tachinat al vorbirii indirecte, sau privirile calde, mangaierile pe frunte, sarutul pe obraz atat de molipsitor..Visez?
 Pentru a iubi pe oameni, trebuie din cand in cand sa-i parasim. Supararea celor indragostiti este reinceperea iubirii. Cati iubim cu adevarat? Mereu gasim cate un defect pe care sa il uram, pe care sa ne faca sa vedem omul cu alt gand. Am ajuns sa discut despre iubire, chiar daca tot ce simt e un puternic atasament, nu cred ca e iubire, ea nu exista. E o atractie ce ma face sa nu dorm noptile si pe la miezul noptii ma gandesc ca trebuie sa ma trezesc devreme, insa ceva nu ma lasa sa dorm, e o atractie ce ma face sa nu prea mananc. Nu trebuie sa exageram atat de mult cu sentimentele..pana la urma, fiecare om are perechea lui in lume, chiar daca nu o descopera acum, s-ar putea sa vina cand speranta nu-si mai are rostul. 

 Oare aceste cuvinte vor fi citite de cel care mi-a furat privirea? Poate isi va da seama ce simt eu cu adevarat si sa ma inteleaga ca sunt mica si ca am nevoie de afectiune,de ganduri bune si sustinere. 

22 feb. 2014

Exista fericire ?

 Oare exista cu adevarat? 


 Depinde si prin ce interpretam fericirea. Unii se bucura cand isi cumpara haine noi ,sau mananca prajituri, sau cand primesc un trandafir de la o persoana speciala, sau cand acea persoana este bucuroasa ca va intalniti, sau sau sau. Totul depinde de anumite lucruri. Este frumos sa vorbesti in fiecare seara ore in sir cu acel cineva iar a doua zi dimineata sa primesti sms ca s-a trezit cugandul la tine. Insa ma gandesc ca uneori anumite lucuri sunt de fatada, si nu inteleg de ce. Adica daca nu mai tii la o persoana dar vorbesti in continuare cu ea, ii faci mai mult rau, dar crezi ca o faci fericita. Sentimentele adevarate se simt si fara cuvinte, insa cele false se dau si singure "de gol".

 Eu zambesc doar cand vad persoana pentru care am sentimente, atunci cand o pisica se joaca cu o minge, catelusii mici, cand am dulciuri in fata ochilor, cand imi petrec timpul cu familia si altele. Insa cel mai tare ma bucura faptul ca insemn ceva pentru cineva, ca am un rost si ca nu incurc pe nimeni, dar poate ma insel. Cum ar fi daca in tot timpul asta as afla ca totul a fost doar o minciuna? Poate doar eu simteam diferit, poate cand sunam  isi zicea in cand "ce mai vrea si asta?"... o multime de intrebari stau in mintea mea si ma lovesc de fiecare data cand increderea mea e pusa la incercare.
 E ciudat sa ai incredere in cineva si cand ai cea mai mare incredere sa fii lovit din toate directiile. Mi-e teama de viitor si de lucrurile care se vor intampla si de cele care le voi afla, insa viata e un mister . Tin minte ultima lovitura..eram disrtusa, cum se putea intampla asa ceva ? Nu te vedeam cu saptamanile si parca focul era inca aprins, aproape "mort" dar rezistibil, si acum nu mai conteaza daca ma vezi sau nu. 
 N-as mai vrea sa imi amintesc de toate lucrurile rele care mi s-au intamplat in ultima vreme. unele s-au imbnatatit, altele din ce in ce mai rau merg. 
 In concluzie, fericirea ne-o facem noi..pacat ca tine doar cateva minute. Daca as fi sa ma gandesc la un procentaj : 41% fericire, 59% nefericire.

4 feb. 2014

Little things.

   E ciudat cum este dat de către Cel de sus să ne trezim în fiecare dimineață să deschidem ochii către fereastră și să ne facem planuri pentru ziua respectivă. E ciudat cum ne gândim la o persoană anume chiar de dimineață.. Atunci când dam mesaje că așteptăm anumite evenimente.. Viața este o așteptare continuă. Emoțiile primelor zile de școala, emoțiile care le simțim pentru o persoană, emoțiile primelor examene , apoi liceul și așa mai departe. Tot timpul așteptăm câte ceva. 

  Soluția este să lăsăm lucrurile la locul lor, să le luăm pas cu pas și atunci când greșim să o luăm de la capăt și să facem să fie totul bine. Aș vrea să încep o viață nouă ,cu toții cred că am vrea și să o luăm de la capăt cu tot, să știm să nu mai facem greșelile din trecut însă doar o viață avem, de ce să o irosim gândindu-ne cum să mulțumim pe toți ? Am învățat că trebuie mai întâi să mă mulțumesc pe mine, apoi să mulțumesc și persoanele din jurul meu. 

  Am învățat să mă distrez ,cum să folosesc timpul in folosul meu. 
  Nu am fost nici de data asta inspirată să vorbesc despre un anumit subiect care v-ar interesa pe voi, insă promit că data viitoare va fi mai mult gândit subiectul.