Ce s-ar întâmpla dacă mâine "Facebook" nu ar mai exista ?

Ne-am întrebat vreodată ce s-ar întâmpla fără "facebook" ? Am devenit atât de dependenţi de acest site încât am fi în stare să dăm orice să îl avem inapoi. Multi dintre noi, ultilizatorii, macar o dată ne-am gândit că "de mâine îmi inchid facebookul si ,gata, nu îl mai activez", iar a doua zi ne plictiseam de moarte şi îl activăm ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Uneori când aflăm că o persoană nu mai foloseşte acest site, noi defapt nici nu am observat. Dacă nu ar mai fi ,n-am mai şti când sunt zilele de naştere sau ştirile ce se distribuie din oraşul nostru.

Este o fază mai veche : am vedea copii cu telefonul în mână întrebând lumea pe stradă dacă le place poza respectivă. Oricum, şi parinţii exagerează dându-le copiilor telefoane de ultimă generaţie incă din clasele mici. Păi copilul ăla ce să înţeleagă? Nu mai iese afară să se joace, se joacă on-line. Îmi amintesc când veneam acasă cu o julitură pe zi, obosită de la întrecerile cu ceilalţi vecini, sau când ploua ne strângeam pe scara blocului cu pături si "Monopoly", ne jucam de-a şcoala şi făceam teste imaginându-ne ca eram profesori.

 "Facebook" este ca un dorg (ce ne dă dependenţă). Fără el am citi mai mult, si nu ar mai exista singormul "k" in loc de "ca" sau pur si simplu "c", am ieşi în natură, ne-am juca mai mult cu animalele etc. Am fi mai atenţi la lucrurile din jurul nostru. Vorbind mai sus de dezactivarea contului, nici nu ne dăm seama când cineva nu mai are acest cont. Nu suntem atenţi. Am observat din greşeală că o amică nu e on-line doar vrând să o întreb ceva şi mi-am dat seama ca nici numarul de telefon nu îl am pentru că nu mi-am făcut griji că nu o gasesc. E bine să ne mai calmăm dupa o discuţie cu alte persoane, sau să ne mai enervăm că alţii o duc mai bine decât noi, sau să fim la curent cu noutăţile din ziua de azi. Îmi plac acele poze facute in bucătărie sau la un restaurant de fiţe cu un fel de mâncare de ţi se "face gura apă", sau pozele gen "swag" cu haine la modă si diferite "stuffuri" care ţi-ar incânta vederea. 

 E rău că nici nu ştii când zboară timpul, că trec ore intregi şi te prind stând la calculator. Când e plictiseala mare..e bun orice. "Facebookul" are şi parţi bune, dar si părţi rele, şi fiecare le vede în felul lui. 

..Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele ?

 De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii celui care se gandeste la mine, ce as vedea? O mare plina de intrebari. De ce oamenii au sentimentul de atasament atat de puternic? Oare iubirea e atunci cand vezi o persoana si cand te apropii din ce in ce mai mult de ea iti bate inima din ce in ce mai tare, iti transpira palmele si incepi sa zambesti fara motiv, neincetat? E o iluzie, cred. Este doar in mintea noastra, e de moment. Nimic nu tine pentru totdeauna, dar alegem sa

ne expunem sentimentele chiar daca acea persoana nu tine la noi. E ciudat cand uneori ma gandesc ceasuri intregi la viitorul meu( desi ar trebui sa irosesc orele acelea in prezent), la un viitor mai bun, la tot ce as putea "iubi".  Cu ce ma voi alege din tot acest timp pierdut?  Tot ce e frumos in viata irosim, tot ce e distractiv pierdem, tot ce gandim uitam, aproape toata ziua ne-o pierdem incercand sa intelegem ce se petrece cu noi.

 Este dragut si dulce acel tachinat al vorbirii indirecte, sau privirile calde, mangaierile pe frunte, sarutul pe obraz atat de molipsitor..Visez?

 Pentru a iubi pe oameni, trebuie din cand in cand sa-i parasim. Supararea celor indragostiti este reinceperea iubirii. Cati iubim cu adevarat? Mereu gasim cate un defect pe care sa il uram, pe care sa ne faca sa vedem omul cu alt gand. Am ajuns sa discut despre iubire, chiar daca tot ce simt e un puternic atasament, nu cred ca e iubire, ea nu exista. E o atractie ce ma face sa nu dorm noptile si pe la miezul noptii ma gandesc ca trebuie sa ma trezesc devreme, insa ceva nu ma lasa sa dorm, e o atractie ce ma face sa nu prea mananc. Nu trebuie sa exageram atat de mult cu sentimentele..pana la urma, fiecare om are perechea lui in lume, chiar daca nu o descopera acum, s-ar putea sa vina cand speranta nu-si mai are rostul. 

 Oare aceste cuvinte vor fi citite de cel care mi-a furat privirea? Poate isi va da seama ce simt eu cu adevarat si sa ma inteleaga ca sunt mica si ca am nevoie de afectiune,de ganduri bune si sustinere. 

Exista fericire ?

 Oare exista cu adevarat? 

 Depinde si prin ce interpretam fericirea. Unii se bucura cand isi cumpara haine noi ,sau mananca prajituri, sau cand primesc un trandafir de la o persoana speciala, sau cand acea persoana este bucuroasa ca va intalniti, sau sau sau. Totul depinde de anumite lucruri. Este frumos sa vorbesti in fiecare seara ore in sir cu acel cineva iar a doua zi dimineata sa primesti sms ca s-a trezit cugandul la tine. Insa ma gandesc ca uneori anumite lucuri sunt de fatada, si nu inteleg de ce. Adica daca nu mai tii la o persoana dar vorbesti in continuare cu ea, ii faci mai mult rau, dar crezi ca o faci fericita. Sentimentele adevarate se simt si fara cuvinte, insa cele false se dau si singure "de gol".

 Eu zambesc doar cand vad persoana pentru care am sentimente, atunci cand o pisica se joaca cu o minge, catelusii mici, cand am dulciuri in fata ochilor, cand imi petrec timpul cu familia si altele. Insa cel mai tare ma bucura faptul ca insemn ceva pentru cineva, ca am un rost si ca nu incurc pe nimeni, dar poate ma insel. Cum ar fi daca in tot timpul asta as afla ca totul a fost doar o minciuna? Poate doar eu simteam diferit, poate cand sunam  isi zicea in cand "ce mai vrea si asta?"... o multime de intrebari stau in mintea mea si ma lovesc de fiecare data cand increderea mea e pusa la incercare.
 E ciudat sa ai incredere in cineva si cand ai cea mai mare incredere sa fii lovit din toate directiile. Mi-e teama de viitor si de lucrurile care se vor intampla si de cele care le voi afla, insa viata e un mister . Tin minte ultima lovitura..eram disrtusa, cum se putea intampla asa ceva ? Nu te vedeam cu saptamanile si parca focul era inca aprins, aproape "mort" dar rezistibil, si acum nu mai conteaza daca ma vezi sau nu. 
 N-as mai vrea sa imi amintesc de toate lucrurile rele care mi s-au intamplat in ultima vreme. unele s-au imbnatatit, altele din ce in ce mai rau merg. 
 In concluzie, fericirea ne-o facem noi..pacat ca tine doar cateva minute. Daca as fi sa ma gandesc la un procentaj : 41% fericire, 59% nefericire.

Little things.

   E ciudat cum este dat de către Cel de sus să ne trezim în fiecare dimineață să deschidem ochii către fereastră și să ne facem planuri pentru ziua respectivă. E ciudat cum ne gândim la o persoană anume chiar de dimineață.. Atunci când dam mesaje că așteptăm anumite evenimente.. Viața este o așteptare continuă. Emoțiile primelor zile de școala, emoțiile care le simțim pentru o persoană, emoțiile primelor examene , apoi liceul și așa mai departe. Tot timpul așteptăm câte ceva. 

  Soluția este să lăsăm lucrurile la locul lor, să le luăm pas cu pas și atunci când greșim să o luăm de la capăt și să facem să fie totul bine. Aș vrea să încep o viață nouă ,cu toții cred că am vrea și să o luăm de la capăt cu tot, să știm să nu mai facem greșelile din trecut însă doar o viață avem, de ce să o irosim gândindu-ne cum să mulțumim pe toți ? Am învățat că trebuie mai întâi să mă mulțumesc pe mine, apoi să mulțumesc și persoanele din jurul meu. 

  Am învățat să mă distrez ,cum să folosesc timpul in folosul meu. 
  Nu am fost nici de data asta inspirată să vorbesc despre un anumit subiect care v-ar interesa pe voi, insă promit că data viitoare va fi mai mult gândit subiectul. 

Cine e mai deosebit? Un barbat sau o femeie?

M-am inspirat dintr-o carte si mi se pare interesant sa aplic subiectul si pe Blog. Acest subiect se bazeaza pe fapte reale, din viata de zi cu zi, faptele savarsite de femei si de barbati.

 Femeile pot sa faca mai multe lucruri de o data cum ar fi sa se dea cu rimel, sa gasteasca 3 feluri de mancare odata, sa vorbeasca la telefon in timp ce matura iar barabatii se mira de femei "Cum poti sa faci asta?!". Ei critica femeile dur, ca si cum ele ar fi trebuit sa fie niste robotei. Se aud foarte des comentariile despre femeile care sofeaza, din partea barbatilor. Ei cred ca doar barbatii ar trebui sa conduca masina iar femeile sa mearga pe jos ca sa slabeasca. Atentie! Facem parte din aceeasi specie, dar din lumi diferite. Dar si femeile ii critica pe barbati ca nu sunt grijulii, ca nu sunt calzi, ca nu le acorda asa de multa atentie si ca sunt insensibili, cum auzim peste tot. Nu toti sunt asa. Depinde cum te porti tu cu el iar daca nu vezi nici un rezultat..mai bine las-o balta, sunt multi care vor sa te cucereasca.

 Nu vei auzi niciodata un barbat sa il intrebe pe altul daca vrea sa mearga la baie cu el. Acestia sunt considerati gay. Insa fetele se pot intreba acest lucru. Femeile vad baia ca fiind un "salon de aranjare", nu cum isi imagineaza barbatii ca isi pudreaza doar nasul, ca in filme. Spre deosebire de barbati , femeile nu isi stapanesc nervii prin bautura sau box, ele pur si simplu mananca ciocolata si merg la cumparaturi. Barbatii au micul lor paradis printre jocurile din calculator sau sala de sport. Ei vor sa arate bine, pentru ca femeia sa se mandreasca cu el. La fel si la femeie. Mai mare dragul sa ai un exemplu de femeie langa tine, decat sa comenteze amicii pe la spate. Insa si aici este o problema. Chiar conteaza cum arata o femeie mai mult decat cum gandeste? Nu am gasit nici un raspuns la intrebarea asta. Ma surprind cum se gandesc unii baieti, se uita doar la aspect : urata, stramba, neingrijita.. Conteaza si aspectul, dar degeaba daca nu vorbesti cu ea si nu o intelegi. Aparentele inseala cateodata.

 Mintile si corpurile au evoluat diferit din cauza ca barbatii au mers la vanat iar femeile au cules recolta. Femeia s-a obisnuit sa fie aparata de barbat in unele situatii. Pe cand barbatului i se face rusine daca il apara o femeie. Un caz mi s-a intamplat si mie, ca am vrut sa apar un baiat de la o mica disputa si am intors spatele cui nu trebuia. Pentru a apara persoana potrivita trebuie sa te intorci cu spatele la "inamic" iar persoana pe care vrei sa o aperi sa ramai cu fata la ea, pentru ca ii arati ca el e mai puternic decat celalat tip.

 Fiecare a fost creat pentru un scop in viata, cine reuseste sa fie "dezghetat" si sa-i "fuga" minte va reusi , pe cand o persoana timida si tacuta este luata drept ca o bataie de joc pentru propria sa persoana.

Jurnalul ferit de vazul lumii.

 Ma uit in jurul meu, vad doar oameni dependenti de bani, masini, lucruri scumpe. De ce nu isi arata adevarata fata? Ma tot gandesc ca si eu am vrut sa arat adevarata mea fata cu ceilalti, dar unele persoane ma fac sa ma simt penibila cand rad, cand spun o gluma, cand imi dau cu parerea despre ceva. Marginalizam pe cineva doar pentru ca ni se pare ca ce spune copilul "inteligent" din anturajul nostru le pune o eticheta iar noi ne luam dupa el. Nu e corect asa. Ar trebui sa dam sansa tuturor sa vorbeasca, sa iti expuna gandurile fara nici o jena sau teama sa nu rada cineva de vorbele sale.

 Ma uit si la mine, vad o persoana imperfecta, cu multe dorinte si majoritatea nu se vor indeplini. Uneori sunt rea cu ceilalti doar pentru simplul fapt ca nu ma inteleg, nu stiu sa exprim ceea ce vreau si mai bine tac. Las doar o singura persoana din viata mea sa ma cunoasca asa cum sunt eu defapt. Pentru ca nu rade de prostiile pe care le zic, pentru ca ma asculta cand am ceva pe suflet, pentru ca pot zambi fara nici o retinere.

 Jurnalul pe care il avem cu totii, fie in mintea noastra fie iscalite pe foaie, il ferim de vazul lumii. De ce facem asta? Nu avem inceredere in lumea rea pentru ca ,pentru ca si pentru ca..Unii nici nu se mai silesc sa spuna un "Salut!" pe strada, sau doar ne asteptam la acelasi raspuns, un "Buna" rece. Nici nu mai spun de intrebarile "ce faci ?; cum te mai simti?" , cu totii ne asteptam la acelasi cuvant lipsit de vlaga ,un "bine".
Ne ferim de copii populari pentru ca suntem niste fantome care mergem in spatele lor. Nimeni nu te baga in seama pana cand nu ai o problema de care toti sa fie interesati dar nu se intreaba care a fost motivul la care s-a ajuns la problema.

Ne ferim de ceea ce simtim cu adevarat, de vocea interioara ce ne zice mereu "mergi inainte", lupta si tu, doar de asta ai gura, ca sa te exprimi, maini ca sa arati, picioare ca sa mergi si ochi pentru a vedea cine iti e aproape si cine te asculta.

De ce suferim?

 De ce suferim daca noi nu mai simtim la fel un sentiment ce o data era puternic? Poate ne atasam prea tare de o persoana si n-am mai vrea sa plece de langa noi. Suferinta pe care o simtim cand pierdem pe cineva iubit este dureroasa.. si totusi am mai vrea un motiv sa zambim alaturi de el, dar de ce nu ne lasa inima? Pentru ca inima a suferit multe socuri. E bolnava, plange dupa iubire. Cand suferim n-am mai vrea sa auzim de nimeni si nimic, e ca o bariera ce ne zdrobeste sufletul. De ce este asa chinuit? Pentru ca totusi iubim, cat de putin ar fi, dar iubim. Si totusi mai cautam un motiv ca sa continuam, nu putem lasa totul balta. Suntem orgoliosi cu persoana iubita? Nu avem de ce. Trebuie sa avem curajul sa spunem ceea ce simtim inainte de a fi prea trziu. Speranta moare ultima.
 Iubesti si ti se pare ca totul e perfect,apoi apare o rana de iubire in suflet numita suferinta. Deschidem geamul iar roua diminetii ce ne atinge fata o primim cu lacrimi ale sufletului.
 De ce e atat de greu sa renuntam la tot ce e rau si sa o luam de la capat, zambind ca avem pe cineva vrednic de noi? Oare dispare iubirea asa dintr-o data? Poate ranile consecutive o fac sa dispara, si sa dispara, si inca putin si se duce cu totul. Insa eu cred ca iubirea ce a fost puternica o data, va reveni si va fi mai tare, chiar daca sunt unele perioade de monotonie, dispret si nepasare.
 Iubirea! Lacrimile sufletului dăruite cu fericire maximă.